Jurnal de voluntar. Interviu cu Marian | Școala de Meserii

Marian este meșterul de la Casa Bună și sufletul proiectului Școala de Meserii. Știe să facă de toate, și fiindcă știe ce greu este să înveți singur, vrea să-i învețe meserie și pe adolescenții noștri. A lucrat în diferite domenii, dar s-a oprit la noi și dincolo de ce îi învață despre meserie, Marian îi învață despre viață.  

De când îl cunoști pe Valeriu? Cum ai ajuns la Casa Bună?

Am ajuns la Casa Bună prin intermediul lui Iustin, printr-un noroc. Eu am avut noroc să ajung aici. Nu știam prea multe despre ce se întâmplă. Propriu-zis am ajuns la CB acum un an și ceva, prin ianuarie, înainte de pandemie și lucrez aici din ianuarie anul ăsta (2021).

Ce făceai înainte să lucrezi la Casa Bună?

Am lucrat mai mult la stat și funcția mea de dinainte nu are nicio legătură cu ce fac acum. Am fost șofer, ultima dată am lucrat ca referent administrativ la primăria capitalei și m-a atras ce se întâmplă la Casa Bună.

Ești meșter la Școala de Meserii. Cum s-a născut proiectul?

Pe 5 ianuarie am fost angajat, pe 6 ianuarie am început primul proiect, am renovat complet un apartament.

Valeriu a avut ideea mai demult și mi-a oferit posibilitatea de a face chestia asta. Eu mai făcusem niște lucruri la Casa Bună și știa că pot face chestia asta. Și lui și mie ni s-a părut interesant să învățăm copiii un meșteșug. Eu tot ce știu am învățat singur. Nevoia, mai bine zis. Mi-ar plăcea să știu învață că cineva de la mine, pentru că singur e foarte greu.

Noi te știm drept omul bun la toate, ce meșterești mai exact în cadrul Școlii de Meserii?

Încerc să acoperim tot ce știu eu să fac. Am terminat apartamentul, iar acum am luat o casă unde facem sistemul de termoizolare la exterior. În principiu putem să acoperim cam orice. Putem să facem mobilă, putem să facem interioare, exterioare, putem face sudură, dacă este nevoie să facem un gard, de exemplu.

Știu că au fost unul sau doi băieți care au încercat să „fure meserie” de la tine, dar au renunțat repede. Care a fost reacția ta când te au anunțat că nu mai vin la lucru a doua zi?

Am început cu P. și N. Am lucrat undeva la o săptămână jumate – două și au renunțat pentru că au zis că e prea mult de muncă. Îi înțeleg pe undeva fiindcă atunci eram în stadiul în care curățam apartamentul, era foarte multă mizerie, nu gunoaie, dar pur și simplu curățând pereții.

Acum lucrezi cu M. Când a apărut el în proiectul Școala de Meserii, din ce punct al proiectului?

Cred că sunt 3 luni. Timp în care am lucrat zilnic timp de 8 ore, iar când se duce la școală 3 sau 4 ore. Suntem deja la al doilea proiect. La apartament a venit cât încă eram la stadiul de curățat, iar acum suntem la al doilea proiect, unde cred că mâine sau poimâine terminăm.

Cum a decurs relația cu el?

În afară de relația de prietenie, el și încearcă să învețe. La el e o situație mai specială fiindcă merge și la școală și pentru un puști de 15-16 ani, cât are el este greu să se împartă și cu școala și cu meseria. Stă lângă mine, se străduiește, încearcă, iar pentru mine asta contează. Plus la M. o să fie un avantaj mare dacă învață bine, fiindcă el stând la curte o să se lovească tot timpul de diferite probleme. Diferența față de apartament e mult mai mare și ai mult mai multe de făcut la curte.

Cum apar proiectele?

Primul și al doilea prin Valeriu, acum cu casa, printr-un vecin de-ai mei care m-a rugat să-l ajut.

Cum se descurcă M.? Mi-a spus că mai face și greșeli cât învață.

Trebuie să le explici că dacă ajung la un anumit stadiu, lucrurile sunt mai greu de rezolvat. Încerc să îi fac atenți. Dacă se strică unele lucruri, pierd timp, iar în domeniul în care lucrăm noi timpul înseamnă bani. Una e să stai la o lucrare  2-3 zile, alta e să stai o săptămâna jumate – două fiindcă strici niște chestii. Unii proprietari nu știu despre ce e vorba la chichițe, dar nu-mi place să lucrez în felul ăsta, mai ales când e vorba despre banii altora. Așa vreau să-i învăț și pe ei. Cu cât lucrează mai corect, cu atât or să aibă ei avantaje pe viitor, fiind economi, lucrând mai repede, mai strict.

Cum îl ajuți să împace școala cu partea de meserie?

Aseară am avut o discuție cu voluntara lui pe tema asta. El începuse școala, noi nu știam. Am vorbit cu el și azi s-a dus la școală, se va duce și mâine. În limita în care poate, vine și la meserie. E important să termine câteva clase fiindcă degeaba știe meserie dacă nu se poate descurca pe partea cealaltă. Ar fi greu pentru el doar așa, fiindcă ai de luat niște măsurători, ai de făcut niște planuri, iar una fără alta nu merge.

Atunci când mă întreabă de diferite materiale, el neștiind să citească foarte bine, îl pun să citească pe saci. Nu-i place că nu-i explic, e mai ușor să mă asculte pe mine decât dacă ar citi. 

Pe lângă partea de meserie îi  înveți și partea de etică:ce e bine să facă, să fie corecți, cum să lege o relație cu un client.

 În principiu asta face parte din meserie. Eu așa văd, că trebuie să fii corect față de client. Nu te duci să faci ravagii. Din ce am observat la M.au impresia că dacă se strică ceva, vine cineva care le schimbă sau repară. Le-am spus că da, ajutăm, dar nu poate veni mereu cineva. Trebuie să aibă grijă. De ce să strice un lucru când poate să aibă grijă de el. De aici vreau să plec cu el. 

Încerc cumva să-l educ nu doar în meserie, dar și în stilul de a fi zi de zi. În lucrul cu oamenii, știi cum e, unii sunt mai pretențioși, mai dificili, trebuie să știi să te mulezi pe chestia asta, trebuie să știi să discuți cu mai multe tipuri de persoane.

Care sunt câteva dintre provocările tale în a învăța copiii secretele unui meșteșug?

O provocare foarte mare e să faci să le placă. Sincer să fiu nu știu cât am reușit asta cu ceilalți doi, pentru că e o meserie „murdară”, o recunosc. Nu e cea mai ușoară meserie.

Care e strategia ta pentru a face copiii să le placă meseria?

Încerc să le prezint avantajele pe care le-ar avea în viață făcând ceva. Poți să faci chestia asta, poți să ajungi undeva, poți să faci mai mult decât ce faci acum. Asta încerc să le explic. Ei acum câștigă și niște bani, nu foarte mulți, dar pentru ei contează. Nu vreau să vină acolo pentru bani. Vreau să vină să învețe. O să mai revizuiesc și eu niște lucruri, fiind la prima încercare de genul ăsta. Înainte am lucrat singur și e greu și pentru mine să-i conving că e bine ceea ce fac.

A fost dificilă trecerea de la lucrul singur la lucrul în echipă?

Îmi place să explic, din puncte de vedere fizic e mai simplu pentru mine. Dacă mă urc pe scară și am nevoie de șurubelniță nu trebuie să mai cobor. E un avantaj. Pe partea cealaltă e provocarea să-i atrag către meserie. Cred că reușim s-o facem lucrând diverse. Azi faci o chestie, mâine faci alta, să nu intre în monotonie, să nu se plictisească, fiind și copii, îți dai seama.  Prima lucrare a fost foarte lungă. 

Renovarea apartamentului a durat undeva la 3 luni jumate, ceva de genul. Ajunsesem undeva de genul „Ce facem azi?” „Tragem glet” și toată săptămâna trăgeam glet. E monotonie totală: faci glet, îl tragi pe perete. Aici unde suntem de o săptămâna, a fost o lucrare mai scurtă. Terminăm în 2 zile. A mers rapid: „Acum lipim un expandat” „Și mâine ce facem?” „Mâine tragem față la el.”

Care a fost reacția lui M. la final de proiect?

Era și fericit și un  pic îngrijorat fiindcă nu știa ce face mai departe. Se obișnuise acolo, știa ce are de făcut, necunoscând Bucureștiul acolo era o zonă unde știa să ajungă foarte repede. În primele 2-3 zile m-am dus eu și l-am luat cu mașina. Îl și scoteam undeva de unde știa el să se descurce. Acum știe să vină și aici, dar dacă ne mutăm în altă zonă, vedem. Ăsta e un alt avantaj, să știe să se descurce în București. El știa traseul de la școală și înapoi. I-am zis că își pună pe telefon aplicația de la STB, gândindu-mă că din nou, o să fie nevoit să citească și o să-l ajute. O să-și dea drumul la un moment dat să citească mai bine. Nu o să-l las singur din prima nicăieri.

Care ar fi una dintre marile bucurii pe care le-ai descoperit lucrând cu M.?

Cea mai mare bucurie pentru mine e să văd că evoluează, că învață ceva, că îi explici niște lucruri o dată, de două ori, apoi vezi că nu mai e nevoie să îi explici. Pentru mine orice informație pe care ei o iau și o folosesc așa cum trebuie, că e de meserie sau de viața de zi cu zi, mi se pare o reușită.

Scroll to Top