Pregătiți de iarnă

Veștile bune circulă repede din Nucșoara în Lerești. Încărcăm mașinile de cu seară. De abia mai avem noi loc de ele. La prima oră luăm drumul satelor din Nucșoara (sâmbătă) și Lerești (duminică). 80 de copii din rural urmează să primească îmbrăcăminte și încălțăminte de iarnă.

Hannah este sufletul din spatele fiecărui pachețel. În fiecare an face asta. 

Anul ăsta a mai adăugat 80 de copii pe lista ei langă de cei 100 din Ferentari. Împreună cu Elena au cercetat toate site-urile posibile pentru a găsi hăinuțe rezistente și călduroase. Un adevărat bufet suedez al hăinuțelor. Hannah așează cu grijă în fiecare pachețel:

– o geacă groasă
– o pereche de ghetuțe de fâș
– straturi termine
– căciulă și mănuși
– fular
– șosete
– pantaloni de fâș
– dulciuri

Are fiecare copil în minte, plus părinții, plus frații mai mici și mai mari. Toate sunt atent gândite deoarece copiilor trebuie să le placă pentru a le purta. 

Sâmbătă la prima oră tragem mașinile lângă pod, așa cum facem de obicei. Este locul nostru de întâlnire. 

Suntem așteptați cu sufletul la gură. De fiecare dată când ajungem pe la ei este veselie. Ne împărțim pe familii și începe probatul. Dacă tot suntem acolo mai reparăm un calculator, mai creăm un cont pentru școala online și ascultăm ofurile mamelor.

Adi este tare mândru de pantalonii lui de fâș și ghetuțele primite. 

Se plimbă cu bicla pe zăvoi și face drift-uri ca un profesionist. Se aștepta să primească și gipanul dar este ok să mai aștepte. Are doar 2 zâmbăreți primiți de la Loredana. Trebuie să facă cel puțin 8 pentru gipan.

Adelina ne informează cu veselie că mov este culoarea ei preferată în timp ce se plimbă fericită prin casă îmbrăcată cu geaca ei nouă (mov), ghiozdanul nou (tot mov și el) și ghetuțele argintii în picioare. Ce potriveală!

Natasha țopăie în mijlocul patului în costumul de fâș roz și cu vopsea în păr. A ajutat-o pe mama mai devreme la zugrăvit. Alina, mezina casei, vrea să fie lăsată singură să se îmbrace.

Două zile am umblat din casă în casă. 

Am probat geci, am testat degețele în ghetuțe, pantaloni și mănuși în mâini. Uneori le-am potrivit din prima. Alteori ne-am întors pe înserat la poartă și am schimbat ce nu se potrivea.

Când potriveala a fost gata, hainele și-au luat locul de cinste pe sfoara întinsă de lângă sobă.

N-am fost lăsați să plecăm fără să încercăm sarmalele delicioase ale lui Ami, merele din curtea Irinei sau fără să-l mângâiem pe Inimioară cât și câinii și pisicile Amirei cu cele mai amuzante nume.

Mamele din Pojorâta ne-au întâmpinat cu alaiul obișnuit iar copiii din Slatina și-au luat la revedere așa cum știu ei mai bine.

La Ana ajungem târziu dar ne bucurăm că este ultima pe lista noastră pentru că avem mai multe surprize pentru ea. 

Voluntarele ei au lăudat-o așa că îi facem o surpriză în plus. Se bucură de vizită. Poposim la ea pe bancă înconjurate de tot satul în lumina perfectă de toamnă cu miros de fum și hărmălaia cu care ne-am obișnuit.

A doua zi copiii au început școala online.

Îi vedem pe cameră îmbrăcați în gecuțele de la noi și cu căciulile pe cap, semn că s-a lăsat frigul și că am ajuns la el la momentul potrivit. Prima săptămână de școală online a trecut cu bine, cu veselie mare și chef de școală. Am și uitat de provocări.

Dar despre asta într-o postare nouă.

Scroll to Top